Omar Onnis: “Giovanni Maria Angioy, Memoriale sulla Sardegna (1799)” in italianu e in sardu

ONNI COPERTINA MEMORIALE ANGIOY
Omar Onnis: “Giovanni Maria Angioy, Memoriale sulla Sardegna (1799)”

Tue as bortadu in sardu e in italianu su “Memoriale” de Giuanne Maria Angioy. Pro ite nemos l’aiat fatu prima?

Sa prima noa de sas memòrias iscritas dae Angioy a su guvernu de su Diretòriu frantzesu est de sos primos annos Vinti de su sèculu coladu. Fiat istadu Antoni Boi a nde dare noa e a proare a las bortare in italianu. Est unu traballu malu a atzapare, a die de oe, e belle ismentigadu etotu. In su 1967 Carlino Sole at publicadu su Memoriale in mesu a una miscellanea de documentos agatados in s’archìviu natzionale de Parigi, in frantzesu però, chena lu bortare. Si pensamus chi su primu traballu istòricu comente si tocat a pitzu de s’edade sabàuda e de sa Rivolutzione est su de Girolamo Sòtgiu, de su 1984, e ponimus in paris custas informatziones, sa duda chi forsis b’est istada una forma de rimotzione si faghet manna. Totu su perìodu revolutzionàriu e sa figura de Angioy rapresentant unu problema mannu pro s’istoriografia acadèmica sarda e pro totu sa classe dirigente isulana.

Ite narat Angioy in custu libru?

Su Memoriale est una collida de lìteras e rechestas chi Angioy, in su 1799, cando fiat in esìliu in Frantza, aiat mandadu a su guvernu de inie pro li pedire de agiuare a sos Sardos a si liberare de sos Savoia e de su feudalèsimu. In cussu momentu chie aiat ideas rivolutzionàrias in totu s’Europa castiaiat a sa Frantza comente a sa pàtria de sa libertade e de sos printzìpios universales de egualidade e fradernidade. In prus sa Frantza aiat una fortza militare manna e l’aiat demostradu in cuncretu in cuddos annos matessi. Angioy pensaiat chi cun s’agiudu de sa Frantza sa Sardigna diat èssere diventada una repùblica libera e moderna. Pro custu presentat sa Sardigna a su guvernu frantzesu che a una alliada pretziosa, de non lassare a àteras potèntzias (comente su Regnu Unidu), e pro custu sutalìniat s’importàntzia sua, donende informatziones econòmicas, sotziales, polìticas e fintzas geogràficas e militares. Totus noas e informatziones de importu pro nois etotu, fintzas pro cumprèndere chie fiat G.M. Angioy e cales fiant sas intentziones suas.

Cale est s’eredidade de s’opera sua? Sos sardos tenent bisòngiu de una rivolutzione natzionale o lis bastat s’autonomia de s’istatutu?

No isco si sas duas cosas siant ligadas. Deo pentzo chi sa Sardigna apat bisòngiu mannu de una forma de rivolutzione. Non so faeddende de pigare su palatzu de Viale Trento, in casteddu cun sas armas, est craru. Ma ticar de bortulare a conca a giosso cosas medas de sas chi cunsideramus “normales” pro nois e chi non sunt normales pro nudda. Podimus àere dudas in contu a sa forma de custa netzessidade, ma non in contu a sa netzessidade matessi. Chi nde falat dae fatores istòricos fungudos. Ma est pretzisu fàghere sos contos cun sa realidade. S’istatudu de autonomia faghet parte de custa realidade. Est una aina chi comomai serbit pagu e nudda a regulare sa polìtica e sa bida colletiva sarda, epuru tocat fintzas de la difèndere dae s’atacu forte de su guvernu italianu. Non pro nche la mentènnere coment’est ma pro nche la poder megiorare e afortziare, chena timoria de dare fastizu a sos chi cumandant in Itàlia. Ma non ponzo limites a su chi podet capitare, si imparamus a èssere prus lìberos e prus cussentziosos. Tzertu, serbit unu traballu mannu in totus sos livellos de sa bida nostra. Su livellu de sa cultura e mescamente de sa cumpartzidura de sas connoschèntzias istòricas est unu.

Comente est posta segundu tene “Sa die de Sardigna”? Est una festa in disimpreu?

Sa Die de sa Sardigna no est mai istada amada meda dae sa polìtica sarda istitutzionale, dae s’acadèmia e dae sos intelletuales. Mescamente, a parre meu, ca ponet in duda su fundamentu matessi de s’egemonia issoro e donat a sos Sardos elementos de giudìtziu periculosos pro chie at s’interessu a mantènnere su status quo. Pro custu dae tempus chircant de la fàghere ismentigare, de li fàghere pèrdere sensu e fortza. Fintzas custa cosa de li assignare unu tema cada annu est unu mèdiu pro nche tòrchere a aterue s’atentu de sa gente e pro lassare a una banda sos temas polìticos prus fortes. A livellu populare, pro more de su traballu de assòtzios polìticos e curturales, carchi cosa si movet a sa sola, pro contu suo, chena isetare sas istitutziones. Est unu fatu de importu, ca custa festa nos podet serbire meda che isprone pro agatare torra su coràgiu tzivile e polìticu de nos pigare sa responsabilidade de sa sorte nostra. In prus de èssere unu momentu de meledu e de ammentu a pitzu de fatos istòricos nostros, de totus sos Sardos.

http://www.condaghes.com/scheda.asp?id=978-88-7356-885-8&ver=it