Filosofia in sardu

corronca

Su mastro de filosofia e istoria Giuseppe Corronca

Tue ses publichende s’istòria de sa filosofia otzidentale in su blog Limba Sarda 2.0. Comente t’est bènnida in conca custa bella idea e pro ite lu ses faghende?

Custa idea m’est bènnida a conca carchi annu a como. Su disìgiu fiat cussu de publicare unu manuale sintèticu de istoria de sa filosofia in sardu. Apo semper pensadu chi si unu cras su sardu at a intrare in s’iscola in manera istruturada, sos iscolanos ant a àere una aina pro istudiare una matèria de fundamentu comente sa filosofia. A dolu mannu dae parte de medas dotzentes e dirigentes iscolàsticos bi sunt galu pregiudìtzios pro s’impreu de una limba de minoria, cun sa cussighèntzia chi a bellu a bellu su sardu at a èssere semper prus relegadu a cuntestos informales e at a èssere faeddadu, iscritu e lèghidu semper prus pagu.

Custos chi sunt contra a s’impreu de su sardu in s’iscola e in s’universidade narant chi su sardu non andat bene pro allegare de argumentos iscientìficos ca mancant sas paràulas. Beru est?

No est beru. Sos chi afirmant chi su sardu no andat bene pro faeddare de argumentos iscientìficos forsis no ischint chi in sardu (comente in ogni limba de custu mundu) si podet faeddare de cale si siat cosa. Su mecanismu, pro su sardu, est su matessi de sas àteras limbas, né in prus né in mancu. Est acabadu su tempus de considerare su sardu una limba pro pastores, crabàrgios e gente de tzilleri o una “limba dialetale” de impreare petzi in cuntestos informales comente s’àmbitu familiare e amicale. In sardu si podet faeddare e iscrìere de totu. Sa duda prus frecuente de sos chi sustenint chi su sardu no est adatu pro chistionare de argumentos artos, rafinados e fintzas iscientìficos est chi non b’est unu vocabolàriu. E tando sas àteras limbas comente faghent? Dimandant in prèstitu paràulas dae àteras limbas. Bidu chi semus in tema, pro esempru sa paràula “filosofia” in sardu at a èssere “filosofia”, sena tzirconlocutziones. Bastat a cunfrontare custa e àteras paràulas cun sa matessi paràula in àteras limbas e su giogu est fatu. Sa cosa de importu  est cussa de non cunsiderare su sardu una limba fossilizada, antiga, ma una limba bia, dinàmica, atuale, sugeta  a mudòngios. Sos puristas imbetzes ant una visione “archeològica” de sa limba.

Comente ant a reagire sos istudiantes a unas  cantas de letziones in sardu?

Carchi annu a como m’est capitadu de fàghere una letzione in sardu subra de sa Sardigna Giuigale a istudiantes de unu litzeu clàssicu istatale. A su cumentzu apo notadu difidèntzia e mi so intèndidu unu extraterrestre chi chircaiat de espugnare sa rocaforte de sos istùdios clàssicos e de sa literadura italiana. Una borta chi apo ispiegadu ite est una limba de minoria, comente funtzionat e apo illustradu sas leges chi tutelant custas limbas, tando sos istudiantes  ant cumentzadu pagu a pagu a bìdere custu extraterrestre cun ogros prus umanos. No est fàtzile e sos pregiudìtzios e sas resistèntzias sunt galu medas, subra de totu in cuntestos tzitadinos. S’italianizatzione at pigadu logu e s’est impossessada de ogni àmbitu de sa sotziedade, tantu chi nos agatamus in una situatzione de dilalia, in ue s’italianu est impreadu in àmbitos formales e informales, mentras su sardu est impreadu petzi in cuntestos orales e familiares. S’ùnica manera pro essire dae custa situatzione est chi su sardu intret in s’iscola, in sas istitutziones e in sa sotziedade. Forsis at a èssere sa borta bona chi sos sardos non si ant a birgongiare  de faeddare sa limba issoro.

http://salimbasarda.net/