Filosofia in sardu

corronca

Su mastro de filosofia e istoria Giuseppe Corronca

Tue ses publichende s’istòria de sa filosofia otzidentale in su blog Limba Sarda 2.0. Comente t’est bènnida in conca custa bella idea e pro ite lu ses faghende?

Custa idea m’est bènnida a conca carchi annu a como. Su disìgiu fiat cussu de publicare unu manuale sintèticu de istoria de sa filosofia in sardu. Apo semper pensadu chi si unu cras su sardu at a intrare in s’iscola in manera istruturada, sos iscolanos ant a àere una aina pro istudiare una matèria de fundamentu comente sa filosofia. A dolu mannu dae parte de medas dotzentes e dirigentes iscolàsticos bi sunt galu pregiudìtzios pro s’impreu de una limba de minoria, cun sa cussighèntzia chi a bellu a bellu su sardu at a èssere semper prus relegadu a cuntestos informales e at a èssere faeddadu, iscritu e lèghidu semper prus pagu.

Custos chi sunt contra a s’impreu de su sardu in s’iscola e in s’universidade narant chi su sardu non andat bene pro allegare de argumentos iscientìficos ca mancant sas paràulas. Beru est?

No est beru. Sos chi afirmant chi su sardu no andat bene pro faeddare de argumentos iscientìficos forsis no ischint chi in sardu (comente in ogni limba de custu mundu) si podet faeddare de cale si siat cosa. Su mecanismu, pro su sardu, est su matessi de sas àteras limbas, né in prus né in mancu. Est acabadu su tempus de considerare su sardu una limba pro pastores, crabàrgios e gente de tzilleri o una “limba dialetale” de impreare petzi in cuntestos informales comente s’àmbitu familiare e amicale. In sardu si podet faeddare e iscrìere de totu. Sa duda prus frecuente de sos chi sustenint chi su sardu no est adatu pro chistionare de argumentos artos, rafinados e fintzas iscientìficos est chi non b’est unu vocabolàriu. E tando sas àteras limbas comente faghent? Dimandant in prèstitu paràulas dae àteras limbas. Bidu chi semus in tema, pro esempru sa paràula “filosofia” in sardu at a èssere “filosofia”, sena tzirconlocutziones. Bastat a cunfrontare custa e àteras paràulas cun sa matessi paràula in àteras limbas e su giogu est fatu. Sa cosa de importu  est cussa de non cunsiderare su sardu una limba fossilizada, antiga, ma una limba bia, dinàmica, atuale, sugeta  a mudòngios. Sos puristas imbetzes ant una visione “archeològica” de sa limba.

Comente ant a reagire sos istudiantes a unas  cantas de letziones in sardu?

Carchi annu a como m’est capitadu de fàghere una letzione in sardu subra de sa Sardigna Giuigale a istudiantes de unu litzeu clàssicu istatale. A su cumentzu apo notadu difidèntzia e mi so intèndidu unu extraterrestre chi chircaiat de espugnare sa rocaforte de sos istùdios clàssicos e de sa literadura italiana. Una borta chi apo ispiegadu ite est una limba de minoria, comente funtzionat e apo illustradu sas leges chi tutelant custas limbas, tando sos istudiantes  ant cumentzadu pagu a pagu a bìdere custu extraterrestre cun ogros prus umanos. No est fàtzile e sos pregiudìtzios e sas resistèntzias sunt galu medas, subra de totu in cuntestos tzitadinos. S’italianizatzione at pigadu logu e s’est impossessada de ogni àmbitu de sa sotziedade, tantu chi nos agatamus in una situatzione de dilalia, in ue s’italianu est impreadu in àmbitos formales e informales, mentras su sardu est impreadu petzi in cuntestos orales e familiares. S’ùnica manera pro essire dae custa situatzione est chi su sardu intret in s’iscola, in sas istitutziones e in sa sotziedade. Forsis at a èssere sa borta bona chi sos sardos non si ant a birgongiare  de faeddare sa limba issoro.

http://salimbasarda.net/

Cristiano Becciu nos contat de s’educatzione bilìngue ch’est dende a sa fìgia.

Cristiano Becciu foto

Cristiano Becciu nos contat oe de s’educatzione bilìngue chi, paris cun sa mugere, est dende a sa fìgia Adelasia.

Pro ite la pesas in sardu?

Mi l’ant cussigiadu coro e cherbeddu. Su coro ca est cosa de sentidos e ideales su de la pesare in sa limba de sa terra nostra; su cherbeddu ca cumbenit, a su chi narant sos istùdios, de lis imparare duas o prus limbas, a sos pitzinnos, ca creschent prus abbistos, lis faghet profetu in s’imparu, in sas relatas cun sa gente, los avesant a sa diversidade, prevenint sas maladias chi li narant “dementìgenas”. E si est a beru chi sos babbos e sas mamas chircant de lis dare su mègius, pro su chi podent, a sos fìgios, tando si diant dèvere ghetare a su bilinguismu. Pro fìgia mia su sardu est “limba paterna” ca  sa mama l’est pesende in  italianu.

E s’ambiente, sa bidda, a influint?

Mi so pensadu luego in antis chi esseret nàschida , sas dudas fiant medas. Cherìamus chi fìgia nostra esseret bìvida in sas matessi carreras ue nos semus fatos mannos nois, intendende sardu , cosa chi in Tàtari o Casteddu fiat istadu prus matanosu, a seguru. In Otieri, mancu male, si falas a pratza, si andas a s’ispesa, si ti setzes in su giannile de domo, l’intendes ancora sa gente faeddende in sardu. Unu càntaru de abba in mesu a su desertu monolìngue.  Posca sa famìlia, agentzia educativa de primore, nos estacostagende e duncas sa pitzinna cun donnos mannos e tzios podet allegare in sardu. Non naro chi est impossìbile a pesare in sardu unu fìgiu in Casteddu pro chie est nàschidu e pàschidu a 200 km, ma si non tenes sa famìlia a curtzu e sende chi s’espositzione a s’italianu est belle che totale, prus peleosu giai resurtat.

Comente s’imparat a faeddare in sardu?

A una naschidòrgia, a una criaduredda no li podes “imparare” su sardu, li podes ebbia “faeddare” in sardu. A su parentìgiu tocat de li nàrrere “faeddade·li” in sardu, gasi non s’assustant pro sa timòria de no èssere capatzos de “imparare”, timende de non connòschere règulas de grammàtica e de si faddire. Ma sende chi issos sunt istados pesados in sardu, lis benit naturale a “faeddare” in sardu. E gasi apo fatu deo puru, deretu, che chi siat, e lu est, sa cosa prus normale de su mundu. In tres annos creo de no l’àere mai naradu una paràula in italianu e mancu como m’atrivo, ca diat èssere che a l’istòrchere su còdighe linguìsticu chi nos aunit, babbu e fìgia. Dae sas anninnias a sos contigheddos, dae sos primos inditeddos a sos trastos chi li giogant in manos, totu in sardu. Bi cheret gèniu, aguantu, costàntzia.

Cale sardu, però?

Su chi connosches, unu si balet s’àteru. S’importu est a l’ischire tratare e a l’impreare semper, su primu addòbiu cun sa limba est “orale” no iscritu. Cando sa pitzinna resessiat a prodùere sìllabas e sonos vocàlicos ebbia, ascurtende·los, sos sonos de sa limba de su babbu a prus de sos de sa mama, fiat sa manera pro los costoire totus, pro nde los a bogare a campu a pustis. A mannita, posca, si podet comintzare a l’avesare a sa diversidade fonètica de àteras variedades, pro chi afìnighet tolleràntzia e metalinguìstica, cumprendende chi sos faeddos  sunt tèsseras de su matessi mosàicu.

Cale est sa prima paràula chi nche l’est essida, in sardu?

Non b’ais a crèere, ma no est “babbu”. Totus si nde riiant ca nche li essiat “bamba” a primu:  Adelàsia non resessiat a distìnghere mascros dae fèminas in su sèberu de sas paràulas, totu fiat in -a, ca ghiat sa paràula “mama”, a parre meu.  Sa die chi at a imparare a nàrrere sa -u, mi timia intro de coro meu, pro fìgia mia apo a èssere “bambu”. Mancu male chi nche l’at bogada, cussa -b-. Sa prima paràula chi at naradu in sardu est “abba”, forsis sa prus fàtzile, forsis ca su referente fiat una cosa chi bidiat e trataiat a fitianu. Posca totu sos colores chi connoschiat, a primu su birde, duncas su ruju e su nieddu.

E ammisturos a nde faghet?

Est normale a las ammisturare, in sa fase chi sas duas limbas si sunt assentende in tzelembros. Tocaiat a bogare a pìgiu carchi giogu, cantzonedda, trassigheddas pro li fàghere a cumprèndere chi una paràula si naraiat de una manera, in italianu, e in sardu in un’àtera. A tipu “si” e “emmo”: pro bi nche lu fàghere intrare in conca m’apo imbentadu sa cantzonedda “babbu emmo, mama sì” cun su tràgiu armònicu e rìtmicu de un’anninnia chi a issa l’agradaiat e gasi l’at imparadu deretu. E tando faghia sa matessi cosa pro sas diferèntzias lessicales chi issa non resessiat a cussertare: “mamma buio, babbu iscuru”, “babbu mannu, mamma grande” etc. Curiosa sa fase cando sa pitzinna connoschiat ebbia carchi paràula ma non manigiaiat bene sa sintassi e duncas totu sos verbos fiant belle che ausentes. Ma si faghiat a cumprèndere etotu. Una die, ca non cumprendia chi la fiat leende su fàmene e chi issa non podiat mancu nàrrere “so famida”, s’est arrangiada cun sas pagas paràulas chi connoschiat e m’at fatu: “babbu, deo matza prena, nono!”. E curiosu puru cando at comintzadu a pònnere in motu su mecanismu de s’analogia, ca sa limba est finas a repìtere règulas che pare. S’avèrbiu “a su nessi” fiat sa primu borta chi l’intendiat, e cando non si cheriat acurtziare a un’amigu meu ca l’aiat bortulada furende·nche·li, pro brulla, unu giogu, l’apo cussigiada – a s’ascùsia – “saluda·lu, a su nessi”. E issa: “ciao su nessi!”: aiat leadu sa “a” pro prepositzione e “su nessi” pro nùmene e duncas aiat postu mente a su chi l’aia inditadu!

E como chi est in sos tres annos?

Sos pitzinnos pesados cun duas o prus limbas, a su chi narant sos istùdios, istentant prus de sos àteros a ispricare paràulas. Sos àteros, pesados a una limba, est comente chi giugant in conca un’armàriu in ue nche pònnere totu sas règulas. Su bilìngue de calàscios nde giughet duos, e in cue b’assentat – a bellu a bellu – règulas cunforma a sa limba chi sèberat, est pro cussu chi bi ponet prus tempus. Adelàsia est comintzende  a ispricare, e comintzat a sestare bene sas frases in italianu e – a bellu a bellu – in sardu puru. Bi cheret tempus e passèntzia. A bias mudat in -u carchi paràula, pro sa presse, narende paràulas italianas sardizadas. Tando lis cherent repitidas cuddas giustas, cun àsiu e passèntzia.

E in iscola?

In su mese de cabudanni at a intrare in sa chi li narant “dell’infanzia”.  Totus sos cumpangeddos ant a faeddare in italianu, a dolu mannu, e duncas b’est s’arriscu chi s’italianu si fatzat limba de sa comunicatzione fitiana e chi li serbat pro si relatare prus de su sardu. Ma non m’apo a rèndere:  deo , sa famìlia e sos amigos amus a sighire in sardu. De custa manera, non s’at a chesciare, a manna, chi nemos bi l’at imparada sa limba de sa terra sua.

Cristiano Becciu est unu funtzionàriu de sa Regione chi traballat in su Servìtziu Limba Sarda. At contivigiadu paritzos progetos chi si podent agatare in su situ regionale: intervistas in sardu, tradutziones, òperas didàticas, cartas didàticas e toponomàsticas e curretore ortogràficu.

Dimandas a Pepe Coròngiu apitzu a sa limba sarda

 820689_10200362032603872_134400803_o
Dimandas a Pepe Coròngiu apitzu a sa limba sarda

Pigliaru aiat pigadu impignos pretziso pro tutelare sa limba sarda?

No, non creo chi issu apat mai sighidu sa chistione. In su programma eletorale b’aiat una frase crara meda pro sos chi abbistant in contu de limba. Faeddaiat de ‘varianti’ chi cheret nàrrere in suspu linguistichese afortiare s’aspetu de sos dialetos e non sa limba ufitziale. In prus aiat criticadu su chi si fiat fatu in antis, ochiende totu cun cun una definitzione tosta ‘politiche dubbie’ e ‘sterili slogan’

Tando isse e sa Giunta sua non tenent una politica linguistica?

A su chi amus bidu in duos annos mi paret chi nono. Est sa polìtica sòlita de sas elites in contu de limba sarda. Non lis interessat su problema de sarvare sa limba pròpria de Sardigna però faghent sa finta e atuant polìticas pro collonare su logu e istentare. Est s’ipocrisia de sa propaganda chi dat infadu.

Sa Regione at amanitzadu unu atobiu apitzu a custu tema: “Limba faeddada, limba bia” inue at allegatu fintzas s’assessore Claudia Firino. Ite ne pensas?

No at essidu peruna nova, nè perunu impignu cuncretu. Nudda.

Comente est andande s’organitzatzione de su CSU e s’atividade de su blog de arresonos in sardu LimbaSarda2.0?

Mi paret chi custas duas entidades siant andende bene pro sa punna chi si nche sunt dadas. Contare su chi acadesset in sa polìtica linguìstica e fàghere denùntzias e propostas. A bos l’immaginades sa polìtica linguìstica de custos annos sena custas fainas? Sìndrome di Stoccolma ebbia…

Pepe Coròngiu de su Coordinamentu pro su sardu ufitziale

http://salimbasarda.net