Ispopolamentu de sa Sardigna

Spopolamento in Sardegna
di Federico Francioni

Onzi die creschet su nùmeru de sas biddas minetadas de iscumpàrfida. Semus arribbados a chentu Comunas chi, intre de sos trint’annos, si nch’andant a mòrrere. Nùmeros chi sunt istados denuntziados puru dae s’ANCI (e dae su presidente Piersandro Scano) chi at promòvidu abojos, cramadu su guvernu italianu e sa Regione a sas responsabilidades issoro.

Semper de prus, s’intendet s’importàntzia de unu Manifesto contro lo spopolamento, gasi comente proponet Scano, e ognunu de nois podet e devet dare su contributu.
Su guvernadore Frantziscu Pigliaru faeddat de sa netzessidade de unu Master Plan contra a s’ispopolamentu in unu cumbèniu a subra de sas tzitades de s’Europa.

S’ispopolamentu est ligadu a protzessos istòricos, econòmicos-sotziales, polìticos e culturales de sèculos e sèculos, comente mustrat s’istòricu francu-americanu John Day, amigu sintzeru de s’ìnsula nostra. S’isboidamentu pertocat mescamente a sas biddas pòveras.

Dae su 2010 a su 2014 su rèdditu de sos sardos est faladu de su 3-4 %, pro sos corfos severos chi amus retzidu dae s’inflatzione. Su Mèdiu Campidanu est su prus pòveru a intro de s’Istadu italianu, indunas, sa gai cramada maglia nera non est prus de su Sulcis-Iglesiente.
Sa Provìntzia de Casteddu est sa prus rica, ca est su de 34 in sa classìfica, cun 23.534 euros de rèdditu pro capite (chi non sunt pagos: est una de sas cunseguèntzias de unu tzentralismu dannàrgiu pro sa Sardigna intrea). Sa bidda de Bidonì est sa prus pòvera cun 7.427 euros de rèdditu. In s’elencu matessi Tàtari s’agatat in sa posizione n. 73 cun 21.650 euros pro capite.

Bastat cun sa chistione sarda betada a intro de unu fogarone mannu cramadu questione meridionale.

Non esistit una particularidade de sa Sardigna pro su chi tocat s’ispopolamentu. Connoschimus bene su pàrrere de Bottazzi: sa Sardigna est Mesudie, puntu! Ma custu betare sa chistione sarda in unu fogarone mannu cramadu chistione meridionale serbit de aberu a disignare progetos ispetzìficos chi nos podent ajuare in sa gherra aberta chi devimus decrarare a s’ispopolamentu? Forsis Bottazzi, cun totu su rispetu, ant ismentigadu su chi at iscritu Antoni Gramsci in Alcuni temi della questione meridionale e subra de Americanismo e fordismo, inue si faeddat de mistero di Napoli in raportu a sas tzitades de sos Istados Unidos e de su mundu. Est bastante, indunas, faeddare de Napoli e de su territòriu vesuvianu dae unu puntu de bista demogràficu pro cumprèndere chi est una situatzione cun una densitade de abitantes alta meda, atesu meda dae sa nostra.

E sa Sitzìlia?

Massimo Livi Bacci at iscritu chi non esistit una eccezionalità de sa Sardigna in raportu a su Mesudie. Puru in Sitzìlia – at sustènnidu Livi Bacci – su nùmeru de sos abitantes est destinadu a falare. Ma atintzione, si nois leghimus bene s’istòria demogràfica de sas duas ìnsulas, podimus cumprèndere chi in Sardigna b’at semper – o cuasi – unu boidu, in su mentres chi in Sitzìlia agatamus unu prenu. Custu est cunfirmadu mescamente dae sa produtzione istioriogràfica a subra de su Seschentos, unu sèculu de pestilèntzias chi non cundennat sas duas ìnsulas in sa manera matessi. Tzertu, Basilicata e Calabria sunt in perìgulu, ma pro s’Abruzzo sa chistione, dae unu puntu de bista demogràficu, est diferente dae cudda sarda.

Sa netzessidade de programmas ad hoc, contra a s’isboidamentu, a intro de unu New Deal pro sa Sardigna.

Sa tesi fundamentale mia est custa: pro sa luta a s’isboidamentu de sa Sardigna bi cherent programmas ad hoc e est pretzisu pònnere a costàgiu, antzis, a intro de unu New Deal: indunas, unu progetu generale pro sa liberatzione econòmica e sotziale, pro s’autodeterminatzione polìtica e istitutzionale de sa Natzione sarda. Sos puntos craes de custu New Deal podent èssere custos:

  • Torrare a sa Terra. A subra de custu puntu si atopant sos analìgios de su paba Bergoglio de una ecologia integrale (giustu su chi ant sustènnidu fintzas a como Vitzente Migaleddu e Boreddu matessi) e cuddos de Vandana Shiva. Sas pàginas de Frantziscu e de Vandana tenent su mèritu de refudare su prometeismu, s’idea maschilista de s’isfrutamentu sena làcanas de s’omine a subra de sa Natura. Un’ìdea de domìniu chi agatamus puru in culturas antitèticas intre issas. Imbetzes devimus pensare a reconnòschere sa Terra che a Mama e a cunsiderare òmines e fèminas fìgios e parte integrante de sa Natura matessi. Dae s’atera ala podimus leare ànimu dae su chi como sutzedit in Sardigna, inue b’at un’isvilupu de sos terrinos cuntivigiados cun agricultura de su tipu matessi. Pro sa prima borta creschent sos etaros de terra semenada, mescamente cun su trigu cramadu de su senadore Cappelli. In antis devimus ammentare Nazareno Strampelli, unu genetista agràriu de gabbale chi aiat ammesturadu trigu de su Nord, de su Mesudie italianu e de sa Tunisia. In su 1907 su senadore Raffaele Cappelli aiat postu a dispositzione pro sos esperimentos unos cantos sartos de propriedade sua in Foggia. Ma no b’at solu su trigu Cappelli chi est semenadu sena sustàntzias venenosas; tenimus in s’ìnsula bariedades nostras bonas meda. Tenimus richesas mannas: oe sos giòvanos torrant a creere in custu siddadu chi si podet esportare in su mercadu globale.
  • Retza autòctona de industrias minores. Semus cumbìnchidos de s’importàntzia istòrica e econòmica de su pastoralismu, ma bisòngiat puru fraigare e afortire una retza autòctona de indùstrias minores chi in Sardigna fiat già nàschida intre Otighentos e Noighentos. Una realidade cantzellada dae sas polìticas in pro de Nino Rovelli. Sos cunsòrtzios podent servire a bìnchere sa debilesa de custas istruturas minores. Tenimus energhias e sabidorias imprendidoriales: pensamus a sa bioedilizia de Daniela Ducato e a sa vetura ad aria compressa produida in Sardigna. E sunt solu duos esempros.
  • Bonìficas. Podent dare traballu a sos chi sunt istados betados a foras de su protzessu produtivu derivadu dae sa industrializzazione selvaggia. Bisòngiat betare sos fundamentos pro arribbare a una riconversione produtiva de tipu ecocompatìbile.
  • Unu sistema bancàriu sardu. A pustis de 130 annos sa Banca popolare di Sassari non esistit prus. Sa Banca popolare dell’Emilia Romagna at mandigadu su Banco di Sardegna. Sas bancas minores non podent sighire in s’epoca de sa globalisatzione? Ma sos esempros de sa Banca d’Arborea e de sa Banca di Cagliari mustrant su contràriu.
  • Fraigare e afortire una retza sarda de cummèrtziu, chi non siat dipendente dae cudda de sa distributzione manna.
  • Unu pianu pro sas infrastruturas e pro sos trasportos, chi est indispensabile pro arrivire a unu riechilìbriu territoriale. In su tempus coladu, sos indipendentistas Pirisi e Pani cun veturas Granturismo aiant asseguradu sos collegamentos intre su Cabu de Susu e su Cabu de Giosso. Sas veturas de Pirisi teniant su telefonu e su commodu! Dae bennàrgiu-freàrgiu de su 2016 non esistit prus unu collegamentu de autobus intre Tàtari e Casteddu, ne intre Tàtari e Terranoa.
  • Indipendèntzia energetica. Bisòngiat punnare pro una boltada ecocompatibìle, pro s’autonomia de ogni domo cun impiantos indipendentes dae s’Enel e a foras dae sas ispeculatziones mannas de sos gai cramados ecofurbi, cunforma su chi at iscritu Jeremy Rifkin. 

    Polìtica

Sa càusa queer e sa càusa indipendentista si podent chistionare

Illustrazione di Moju Manuli e grafica di Bakis Murgia
di Bakis Murgia

S’acabu de chida passadu amus atobiadu in Casteddu pro sa de tres editziones de Is Lèsbicas Contende-si, una ressinna ordingiada dae su sòtziu Arc Cagliari, asuba de is temas lgbt e queer e prus in particulare a cussos femeninos, normalmente prus pagu arresonados.

Temas importantes arremonados puru in sa manifestatzione internatzionale feminista de s’otu de martzu: patriarcadu, omofobia e omofobia interiorizada; est a nàrrere su chi passat candu unu mundu de valores istràngios gherrat s’identidade tua fintzas a ti cumbìnchere chi est isballiada o finas chi no essistit, faghende-ti indentificare cun su dominante e a ti torrare inimigu tuo e totu.

Aparrat craru chi funt cuntzetos àmparos e chi no chistionant petzi de identidades e orientamentos sessuales ma de idendidade de pòpulu puru e duncas depent interessare a nosus cumente sardos e sardas.

Ma in su debate lgbt e queer de s’ìsula, in mesas cumente sa de sa Queeresima o in Is Lèsbicas Contende-si, profundizende is variantes de sa discriminatzione, chi si podet nàrrere puru ‘colonialista’, cumente cussa cara a is personas imigrantes, a chie tenet discapatzidades o difarèntzias de àteru tipu, mai s’at contadu de sa chi sutzedit cara a s’identidade e sa cultura sarda, chi mancu arribat a èssere ogetu de cumparatzione cun is àteras.

Cumente? Personas fatuvatu studiadas e ativistas chi gherrant pro is deretos de una minorìa subalterna no arribant a arreconnòschere chi funt vìtimas de un’àtera negatzione?

Cun custu no bollu criticare sa comunidade lgbt e queer sarda, chi connòsciu bene, poita puru tocat sinnalare sa contraparte: in annos de ressinnas, chistiones e Sardegna Pride funt pagos is indipendentistas chi ant ascurtadu, contrafirmadu, partitzipadu ativamente e arregortu sa càusa queer.

Torra: cumente? Personas fatuvatu studiadas e ativistas chi gherrant pro is deretos de una minorìa subalterna no arribant a arreconnòschere chi funt vìtimas de un’àtera negatzione?

Eintzandus, in dies de tzèrrios ratzistas, de luta contra su furòngiu de sa terra e de cramadas a s’unione de is batàllias, tocat a si pregontare cumente bessire de custa auto-referentzialidade e de sa massificatzione de is identidades, si puru frigat personas entrenadas a su resonu e a su demascaramentu de istereòtipos colonizadores de s’unu o de s’àteru fronte.

Su consillu meu est de bessire dònnia tanti dae is partidos, is sòtzios e is movimentos chi connoschemus tropu bene e de si aperrere a is càusas de is àteros, sas chi connoschemus prus de mancu su mellus; e faghende de aici, aparrende in tema, is indipendentistas mancai podent imparare sa letzione de s’unidade de is movimentos lgbtq, de s’inclusividade e de cumente chistionare a sa sotziedade; is personas queer a cussiderare puru s’identidade sarda insoru, e totu su chi custu cumportat politicamente, chena timorias e brigùngia, is pròpios sentidos chi ant bintu cun prodesa e traballu.

Sceti arregollende su chi ant imparadu is àteros podemus crèschere, cumprendende-si a pares e in libertade: sa càusa indipendentista e sa càusa queer si podent chistionare.

Limba sarda

Frantza: unu candidadu pro s’indipendèntzia de sa Polinèsia

In foto Oscar Manutahi Temaru

Oscar Manutahi Temaru, ex presidente de sa Polinèsia, est unu rapresentante istòricu de s’indipendentismu polinesianu, e ocannu intentat sa presidèntzia de sa Frantza.

A pustis de prus de trinta annos de cuntierra polìtica cun s’istòricu rivale polinesianu Gaston Flosse, polìticu autonomista ligadu a su tzentru de ispiratzione cristiana europeu, Manutahi detzidit de batire sa cumbata de s’indipendèntzia polinesiana a sa presidèntzia de s’Istadu coloniale.

Già collidas sas firmas chi li permitent de si presentare a sas eletziones presidentziales frantzesas, sa punna sua est bastante simple e crara: sa de cunvèrtere sa bìnchida sua eventuale in unu referendum pro s’indipendèntzia de sa Polinèsia.

Manutahi tenet una carrera de militàntzia polìtica chi cumintzat in su 1977, annu in su cale fundat Tavini Huiraatira, partidu indipendentista polinesianu de tzentru-manca.

Est sìndagu de Faaa (Tahiti) in s’annu 1983, e in sas eletziones legislativas dae su 1986 a su 2001 balàngiat semper prus cunsensu. In su 1995 at batagliadu contra a sos esperimentos nucleares frantzesos in Mururoa.

In su 2005 est presidente de sas Ìsulas de su Bentu (in tahitianu “te fenua Ni’a Mata’i mā”), in su 2008 presidente de s’Assemblea de sa Polinèsia Frantzesa e in su 2009 galu de sa Polinèsia.

Su 23 de abrile 2017 istamus a bìdere.

Anthony Muroni sulla questione della lingua sarda

Intervista ad Anthony Muroni in occasione della Cunferèntzia aberta de su sardu, svoltasi il 14 gennaio 2016 a Nùoro, organizzata dal prof. Alessandro Mongili.
La redazione di Pesa Sardigna ha posto delle domande ad Anthony Muroni, ex direttore de l’Unione Sarda ed attualmente direttore del suo omonimo blog, anthonymuroni.it, che apre nuovi scenari nel vasto mondo politico dell’autodeterminazione.

Cunferèntzia aberta pro su benidore de su sardu

limba

Cunferèntzia aberta de su sardu. Nuoro – 14 gennaio 2017 – Ex Me

Una Cunferèntzia aberta pro su benidore de su sardu. Su sòtziu culturale Acordu tzèrriat a pare totus is chi tenent a coro sa sorte de sa limba sarda e aparitzat una Cunferèntzia aberta pro su 14 de Ghennàrgiu imbeniente in Nùgoro. Su sòtziu Acordu est nàschidu pagu tempus a como gràtzias a sa voluntade de chimbe amigos, ativistas de sa limba sarda. Sunt persones diferentes intre de issos, pro traballu e esperièntzias, ma chi tenent in comunu sa gana de si leare s’impignu de nde fàghere essire sa limba sarda dae sa firmada in ue s’agatat dae meda. Sa dibata a pitzu de sa limba sarda est semper passionale intre de sa gente comune, de is operadores de su setore, de is polìticos ma fintzas a immoe no nch’est lòmpida a unu puntu chi pòngiat totus de acordu. Sa Cunferèntzia aberta de su sardu difatis bolet èssere un’ocasione noa a tales chi is partes si potzant cunfrontare a pare, una mudadura de prospetiva rispetu a sa limba, unu tentativu de acarare is problemas chi tenet su sardu a manera partetzipativa e inclusiva. Acordu cumbidat totus is chi si òcupant de limba sarda e chi podent pònnere a disponimentu s’esperièntzia issoro pro barigare is làcanas chi fintzas a immoe ant firmadu s’ufitzialidade de sa limba sarda. Ma cumbidat puru a chie non tenet esperièntzia ma pensat de bòlere o pòdere donare s’agiudu suo, a totus is chi si sunt acurtziende a sa limba sarda e a is chi ddis diat pràghere a si ddoe acostare, ca est tempus de agatare una solutzione cumpartzida dae totus pro torrare a partire. Sa Cunferèntzia aberta de su sardu no at a leare finantziamentos pùblicos o privados ma at a èssere sustènnida petzi dae is chi nd’ant a pigare parte. Custu seberu at a permìtere de garantire sa libertade dae cale si siat cosa chi potzat cunditzionare su resurtadu e sa neutralidade rispetu a ònnia positzione presente in campu. In sa Cunferèntzia ddoe ant èssere sessiones plenàrias cun duos keynote speeches de importu. Ma sa cosa nòdida at a èssere su fatu chi is traballos ant a èssere partzidos in oto panels (grupos de traballu). Custos ant a pertocare temàticas de importu comente s’arte e sa mùsica, sa didàtica, sa polìtica linguìstica, is mèdias, s’istandard.

Cada partetzipante si podet iscriere a unu panel ebbia. In ònnia panel ddoe at a èssere unu fatzilidadore chi at a agiudare in su traballu comunu garantende unu clima de collaboratzione e respetu intre de totus is partetzipantes. Chie nde bolet ischire de prus e bolet abarrare informadu a pitzu de sa Cunferèntzia aberta de su sardu nos podet sighire in sa pàgina ufitziale de su sòtziu Acordu a custu ligàmene http://www.acordu.eu.

Imparare sa limba che a traballu: Dimandas a Gloria Turtas

11903733_10207632196863558_3844658768719845028_n

Dimandas a Gloria Turtas a pitzu de s’esperièntzia sua de mastra de sardu in Germània.

1. Bortas meda si narat chi cun su sardu non si andat a logu, imbetze ses andada in Germània. A nos podes contare s’esperièntzia tua?

S’esperièntzia mea chin sa Germània incumintzat carchi annu fachet, in totu bi so istata duas vias pro motivos de istùdiu chin su programma Erasmus. Sa prima via so istata in una vidda acurtzu a Istoccarda pro dare carchi esame e imparare su tedescu: solu pro casu apo iscobertu chi in s’Universitate de cussa tzitate fachiant cursos de sardu e so andata a sichire una cunferèntzia. Sa die, est istatu un’ispantu abberu a videre gai metas istudentes interessatos e, tra cussos, apo connotu una pitzinna (tedesca semper) chi faeddaiat in sardu. A foras de Wagner, no ischia galu de totu custu interessamentu pro su sardu in Germània.
Sa secunda via apo àpitu sa possibilitate de torrare a s’èsteru presentande unu progetu de tirocìniu. Una die abbeglio sa Nuova Sardegna e lego chi unu professore tedescu aiat fatu unu cursu de sardu in Germània; l’apo iscritu deretu una mail bilingue, in sardu e in tedescu. Sa cosa prus difitzile in cussu mamentu est istata a usare su sardu in manera “formale”, incumintzande da “Gentile professore” o “Cordiali saluti”; una cosa chi, si bi pesso, non mi fit mai capitata in totu sa carriera universitària in Sardigna. Pacas dies dopo, su professore m’at cramatu dimandàndemi si cheria facher unu cursu de sardu pro sos istudentes de s’Universitate: unu cursu de grammàtica base (artìculos, pronùmenes, verbos) acumpantzatu dae letziones de cultura. Sos istudentes fint totu interessatos e motivatos: m’ammento chi, sa die chi los apo fatos jocare a sa murra pro lis imparare sos numeros, una pitzinna su sero m’at iscritu in whatsapp chi aiat jocatu a sa murra totu su sero chin s’amoratu suo e chi, un’atera via, una pitzinna fit totu cuntenta ca aiat connotu unu sardu e chi b’aiat iscambiatu carchi paraula. Aiant cumpresu deretu chi su sardu est una limba via e chi si potiat usare in foras de sa crasse, e fit propriu su chi lis cheria trasmìtere.

2. Como chi ses torrada, tenes àteros progetos pro sa limba sarda?

Prima de totu so iscriende sa tesi de laurea magistrale, chi pertocat semper su sardu; sa de sa làurea triennale l’apo fata in linguìstica sarda, e mi piaghiat a sichire in custu caminu. Mi so laureande in Lìteras e, pessande a su tempus imbeniente, mi diat piaghere a travagliare in sas iscolas e mancari facher carchi progetu. Pro como apo duos àteros progetos, unu de tradutzione e unu de indàgine linguìstica uve travàglio chin àteras pessones.

3. Ite si diat a fàghere pro torrare a batire s’impreu de sa limba in sas comunidades nostras?

Pesso chi sa cosa prus importante, ma no est contu de novu, siat a incumintzare dae sas iscolas: bisontzat chi sos mastros sient formatos e chi s’insegnamentu in sardu siet regolare. Metas vias su problema no est solu chi sos babbos e sas mamas non faeddant in sardu a sos pitzinneddos, ma puru chi in iscola sa limba de sas mastras, de sos cumpantzeddos e duncas de su jocu no est su sardu. Apo connotu pitzinnos chi finas a sos 4-5 annos faeddaiant in famìglia petzi in sardu, ma dopo chi annaiant a s’iscola materna o elementare ghiraiant a domo faeddande solu in italianu.
Numenande pròpiu sas “comunidades”, sicundu mene su travàgliu de s’iscola devet chircare de acurtziare non solu sos pitzinnos a su sardu, ma finas sas famìglias issoro, chircande sa collaboratzione de sos parentes chi galu ischint faeddare in sardu. Comente non bastat solu su sardu in domo, non bastat nemmancu su de s’iscola.

4. Tue no impreas sa grafia istandard, ma pro como preferis impreare sa faeddada tua fintzas iscriende. Non pensas chi sena s’istandard su sardu at a abbarrare una limba chi no est ufitziale, e tando at a èssere intesa che a unu dialetu dae sos sardos matessi?

Jeo non so contra a un’istandard, assolutamente, est làtinu chi unu ente regionale non potat facher documentos in dontzi faeddu de Sardigna, e gai puru unu giornale o unu libru non potat essire in chentu variantes. Non mi òcupo de polìtica linguìstica, apo fatu custu issèperu solu ca a livellu didàticu e in cussu mamentu, mi pariat sa cosa mentzus. Pro nàrrere, pro cussu cursu fatu in Germània b’aìamus pacas oras sa chita e, vocàndenche sa cultura, in su tempus chi restaiat mi pariat prus importante a lis imparare a fàchere un’arrejonu pràticu chi unu testu iscritu.
Semper a livellu didàticu, un’esperièntzia chi m’at fatu pessare est istata cando apo dèvitu travagliare chin sos pitzinnos de una vidda pro un’àteru progetu, uve s’obietivu non fit de lis imparare su sardu ma de vìdere comente l’ischiant. Dopo de lis aer datu unu testu in su faeddu de sa vidda, custos pitzinnos ghiraiant a domo issoro totu cuntentos dimandande su significatu de sas parulas chi aiant imparatu in crasse, torrande a dare su “testimone” a sa famìglia chi fit prus cuntenta de issos de los poter ajuare. E tando, m’apo pessatu chi custa potet esser una prima “collaboratzione” iscola-famiglia chi potet funtzionare, mescamentu a s’incomintzu: chi sos pitzinnos ghirent a domo e chi in domo los potant ajuare a facher sos cròmpitos, chi imparent comente si narat una paràula chi potent usare deretu in cussa comunitate, lassande a unu secundu livellu “comente si iscriet”. Chi poi, no est chi una limba “faeddata” no apat règulas de iscritura, bisontzat imparare chi sas paragògicas non si iscrient, chi totu sas consonantes a sa fine cherent iscritas… e custa puru est una prima “alfabetizatzione” chi servit a un’istandard. Totu dipendet dae su livellu de sa crasse; cando sa cumpetèntzia de su sardu at a esser prus forte, ant a dever imparare issos puru s’istandard.

Sa festa de su Sardu in Bonarcadu

su-moru-cagliadu-muduSu 24 e 25 de custu mese in Bonàrcadu, at a acudire su bonu de sos ativistas de su bilinguismu. Un’ocasione non solu pro aprofundire sas temàticas de custu setore, ma fintzas pro cunsentire a cronista e polìticos de intrare in cuntatu cun unu mundu chi a s’ispissu calicunu bidet cun pregiudìtzios e clichè, a bias cunsideradu mortu, ma chi òperat comente unu riu càrsicu: andat a fundu pro torrare a essire a pìgiu.

Programa

Sa manifestatzione la promovet su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale, organizatzione amparadora de sa modernizatzione de su sardu e de sa Limba Sarda Comuna aprovada dae Renato Soru in su 2006, paris cun unu grustu mannu de assòtzios e cun s’amparu logìsticu de sa comuna de Bonàrcadu e de s’assòtziu polifònicu Su Condaghe. S’ocasione la dat sa Die Europea de sas Limbas promòvida pro su 26 de cabudanni dae s’Unione Europea. S’obietivu de sa Festa, chi est cròmpida a sa de tres editziones a pustis de sas duas, andadas bene a beru, in Sèdilo (2014) e Òschiri (2015), est pròpiu su de denuntziare su disinteressu de sas istitutziones regionales, non cun cuntierras de pagu contu, ma presentende su chi ant fatu de bonu sos ativistas, mancari sena s’agiudu de sa Regione, in s’ùrtimu annu pro sa limba sarda. Cunforma a sa lege, diat dèvere èssere s’assessoradu cumpetente a promòvere custos addòvios, ma dae meda non b’at sinnales positivos. S‘atzione de s’assessora Claudia Firino in custos ùrtimos duos annos e mesu no est istada bastante: una parte de sos ativistas est isperende ch b’apat unu rimpasu, un’àtera parte est denuntziende custa situatzone. B’at fintzas chie, in manera provocatòria, at propostu de fundare unu partidu de sa limba sarda e de si presentare in sas eletziones.

Ma si sa polìtica non càrculat sa limba sarda, su movimentu linguìsticu torrat su corpu cun sa democratzia digitale dae bassu e cun unu muntone de àteras initziativas istòricas, polìticas, culturales, editoriales, musicales, artìsticas. Su programa est a beru ricu e de calidade.

S’idea de base no est sa de sa cunferèntzia clàssica verticale in ue faeddant in pagos e su pùbicu ascurtat passivu. Sos organizadores, imbetzes, cherent una comunicatzione orizontale, cun interventos numerosos ma curtzos chi content sa richesa de sa proposta polìticu-culturale de su movimentu linguìsticu comente tèsseras medas de unu mosàicu chi sa dimensione e s’imàgine sua sos esternos e s’opinione pùblica a bias no la cumprendent. E, in fines, b’est pròpiu sa Festa, est a nàrrere unu mamentu chi sos ativistas de totu sa Sardigna s’addòviant pro cumpartzire e crèschere in pare.

Si cumintzat cun s’istòria: Màriu Antiogu Sanna contat sas acuntèssidas de Barisone de Arbarèe chi in Bonàrcadu at bisadu una corona pro sa Sardigna; Federicu Francioni analizat su raportu intre sos intelletuales e sa limba sarda; Isabella Tore faeddat de su problema de s’insinnamentu de s’istòria sarda in iscola; Frantziscu Cheratzu e Riccardo Mura e Maurizio Virdis presentant “Sintesa”, su primu sintetizadore vocale de su sardu; Gianfranco Fronteddu presentat su primu tradutore automàticu italianu-sardu istandard; Claudia Soria mustrat su “Digital Language Diversity Project”, programa europeu in ue b’est fintzas su sardu. De Facebook in sardu e de sas pàginas in ue si insinnat s’iscritura ufitziale, si nd’interessat Martine Faedda (CSU).

Pustis una pàgina literària cualificada: Jubanne  Piga presentat su romanzu suo “Sa vida cuada”, e  Giagu Ledda  sa tradutzione sua  de su romanzu de  Gràssia Deledda “La madre”; Gianni Garbati  e Pierpaolo Cicalò presentant sa tradutzione in sardu de su Don Chisciote de Cervantes; b’est  Mauro Mura pro sa Rivista Làcanas; Sandro Dessi mustrat su libru suo de fumetes in sardu “Caratzas”; Paolo Lubinu, iscritore e regista,  presentat “Jesu Cristu Etzu”. Cùngiant su merie Giuseppe Delogu, Pierfranco Devias (Lìberu), Elvira Usai (sìndiga de  Santu Giuanne Suergiu), Domitilla Mannu (Assòtziu “Pro no ismentigare”), Paola Coronas, Cristiano Sabino (FIU), Marieddu De Montis (grupu facebook “Solu in sardu”), Rosa Corongiu (“Solu in sardu”), Enrico Fodde (Assòtziu ArcheoBuddusò).

S’incras mangianu a sas 9.00 si torrat a cumintzare cun sa ghia de Gonàriu Carta, Roberto Carta e Giommaria Fadda, moderadores de su CSU. Sarvadore Serra, Giosepe Corronca e Lisandru Dessi presentant sa  rivista digitale Limba Sarda 2.0. Pustis s’aberit un’ispàtziu dedicadu a su catalanu con Joan Elies Adell Pittarch, Roberto Lai, Stefano Campus e Carla Valentino chi faeddant rispetivamente de su protzessu indipendentista, de s’istòria e de sa situatzione de S’Alighera. Fabrizio Pedes mustrat “Scratch”, programa de animatzione pro pitzinnos cun sos cumandos in sardu istandard.  Frantziscu Casula crarit comente cheret fata sa didàtica in Limba Sarda Comuna.

“S’architetura de Simon Mossa” est su tema de Andrea Faedda.   Frantziscu Sanna Carta faeddat de  “Seo, unu progetu pro contare de sa Sardigna cun is datos abertos”. Pustis si faeddat de turismu identitàriu con Marco Galleri e de comunicatzione comertziale con Maria Vittoria Dettotto e Fulvio Micheli Seone.

Sa parte finale est dedicada a Carla Puligheddu (Assòtziu Fèminas Sardistas), Giuanna Dessì, Paola Coronas, Giovanna Casagrande, Lidia Fancello (Lab Gaddura), Pitzente Migaleddu, Bustianu Cumpostu (Sardigna Natzione), Bàrtolu Porcheddu (Sardigna Nostra), Marco Murgia (Rossomori), Franciscu Sedda (Partidu de sos Sardos).

In custas duas dies b’at a èssere fintzas  una mustra de su libru in sardu, una regorta de sas erbas locales cun su nùmene in sardu a incuru de sa Biblioteca Comun
ale de Bonàrcadu e disvagos pro pitzinnos. B’at fintzas sa possibilidade de dormire, e de mandigare gastende pagu, bastat chi b’apat una prenotazione chi racumandamus meda.

In programa unu sero musicale sàbadu in s’anfiteatru (cuncordos polifònicos Su
Condaghe e Donu Reale de Buddusò) e unas cantas rapresentatziones artìsticas domìniga mangianu a incuru de Clara Farina (recital subra de sos mortos de sas Fosse Ardeatine), un’esibitzione de Andrea Andrillo, Arrogalla e Elio Turno Arthemalle cun su “Don Chisciote de sa Màntzia” in sardu.

Totu lìberu e totu gratis francu su màndigu e totu autofinantziadu sena perunu cuntributu pùblicu. Si cùngiat cun una vìsita ghiada in sardu domìniga merie   in sa crèsia de Nostra Sennora de Bonacatu, chi at ospitadu in s’edade mèdia su bisu natzionalista de su giùighe Barisone de Arbarèe. Unu messàgiu craru a una classe dominante chi sighit a non carculare unu fermentu culturale-linguìsticu mancari siat una resursa de importu pro chi sa Sardigna non siat  petzi un’espressione geogràfica pèrdida in su mare de sa globalizatzione.

 

Assemblea diretiva CSU: Roberto Carta, G
onàriu Carta, Giosepe Coròngiu, Giommaria Fadda, Martine Faedda, Giuanne Garbati, Nicola Merche, Pàulu Mugoni,  Perdu Solinas,  Sarvadore Serra.

Pro info Giuseppe Corongiu 3286478828 gcorongiu@gmail.com

Ite narat sa proposta de lege 167? Dimandas a Pepe Coròngiu

lima_comuna

Dimandas a Pepe Coròngiu de su Coordinamentu pro su sardu ufitziale apitzu a sa “lege 167”

Ite narat sa proposta de lege 167 subra de s’insinnamentu de sa limba sarda in iscola?

Est una tentada de intervènnere pro s’insignamentu de su sardu in iscola faddida e dannàrgia. Faddida ca imbetzes de organizare una lege noa segundu sos printzìpios de sa 482 istatale (prus avantzada)   chircat de intrare in sa lege regionale 26 (prus arretrada) chi est betza e irriformàbile. Dannàrgia ca est imbitzada a dialetalizare e folklorizare su sardu in iscola e ca est prena de faddinas de cumpetèntzia e podet cajonare una reatzione negativa dae banda de sa Corte Costitutzionale. Su perìgulu est chi proende a fàghere cosas chi non si podent nos iscantzellent su pagu chi tenimus. O si colat chi torremus a segus de 20 annos.

Proite sos guvernantes cherent cantzellare da limba comuna? 

A medas chi guvernant, no a totus, lis istrobbat sa chistione de su sardu posta comente limba ufitziale. Lis andat bene su sardu comente valorizatzione lena de sas variantes dialetales. Duncas istrobbant su sardu in s’amministratzione  e lu cherent acumpangiare in iscola comente matèria de ispàssiu folclòricu. Gramsci aiat acraridu bene su pro ite: sa chistione de sa limba ponet in duda poderios e gerarchias de oe in die. Cherent sighire a cumandare issos sena lassare logu a nois. Lògicu.

Cales formas de luta cherides faghere pro defendere sa limba sarda comuna?

Cussas democràticas chi amus semper fatu. Comunicados, manifestatziones, Cuntatu cun sas autoridade, informatzione e finas atziones positivas comente su Don Chisciote e su Cussìgiu de s’Europa.

Unu bilantzu de belle duos annos e mesu de Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale? 

Penso chi cun sa valorizatzione de su Don Chisciote in Ispagna e s’amonestu de su Cussìgiu de s’Europa  a s’Italia, amus fatu prus nois de su CSU chi su guvernu regionale. Su chi contat est su prestìgiu de sa limba e sa volontade polìtica de sa minoria non sa gestione de sos interessos de sos operadores de su setore. Chi, naramus sa beridade, non semus mustrende, a dolu mannu, cussa atza e indipendèntzia culturale chi serbit a chircare de bìnchere sa batalla. Pro otènnere s’egemonia  bi cherent butones. E nois semus tropu rèndidos.

Su blog de su CSU:

http://salimbasarda.net/

A si laureare in sardu est possìbile

beccu

Lisandru Beccu, classe 1986, istat in Silanos, laureadu in infermierìstica, ativista de s’Assòtziu Su Majolu, articulista in su giornale in rete Sa Gazeta

Ocannu ses istadu s’ùnicu a àere iscritu sa tesi de infermierìstica in sardu. Cumintzamus cun una pregunta de “turista”: podes ispiegare a sos letores nostros ite t’at ispintu a iscrìere sa tesi in sardu? In cale manera su sardu est ligadu a su tema chi as giutu in sa tesi?

Chi isca deo so istadu su primu a iscrìere una tesi de infermierìstica in sardu e pro como est s’ùnica tesi in sardu de su dipartimentu de meighina. S’ùrtimu traballu in sardu in unu dipartimentu sientìficu fiat de 30 annos a como. Su reladore fiat Bainzu Piliu, professore de chìmica.

In antis de totu custa tesi l’apo iscrita in sardu ca mi pariat bastante normale a lu fàghere. Posca fintzas ca apo chertu dare importu a sa limba nostra lassende unu documentu sientìficu a disponimentu pro totus. In prus, s’argumentu de sa tesi est de interessu mannu ca rapresentat unu problema mannu de s’ìsula nostra: su diabete de tipu 1.

Bides s’atzione tua comente a un’atzione militante, o est pro tene s’issèberu prus normale de su mundu?

Pro mene, comente apo giai naradu in antis, est unu sèberu normale, mescamente ca in sardu chistiono e iscrio cada die. Est beru però chi, a como, in Sardigna, sa situatzione linguìstica est drammàtica. Est custu su chi faghet intèndere s’atzione mia comente un’atzione militante o polìtica. Posca si cunsideramus chi su mundu de s’amministratzione pùblica e su mundu tecnològicu e sientìficu s’espressant petzi in italianu cumprendimus totu. Su mèritu duncas no est su meu, pagu ma seguru. Sunt sas istitutziones sas chi ant su demèritu.

Gente meda narat chi in sardu non si podet faeddare de sièntzia, ma ischimus chi sa sièntzia e sa tecnologia sunt prenas de latinismos, e tando est fàtzile meda truncare sas creèntzias comunes e sardizare totu su vocabulàriu chi nos serbit pro numenare sos ogetos de sa modernidade nostra. 

Custu est un’istereòtipu arraighinadu bene in sas concas de chie non connoschet sas dinàmicas de sas limbas e in custu casu de su sardu. Sigomente semus faeddende de una limba, devimus cunsiderare in automàticu chi podimus faeddare e iscrìere de cale si siat argumentu. Comente ais naradu bois etotu, su lèssicu sientìficu e tecnològicu de cada limba est prenu de paràulas de derivatzione latina e greca. Si custu non bastat, semus fintzas autorizados a leare in prèstidu dae àteras limbas sas paràulas chi in sardu non tenimus. Lu faghent sas àteras limbas e non bido pro ite non lu podimus fàghere cun su sardu.  Bos naro chi dificultade o problemas mannos non nd’apo tentu. Apo pregontadu cussìgios a amigos, a cumpàngios e a espertos petzi pro carchi duda.

Cale critèriu ortogràficu as impreadu? Pro ite pròpiu cussu? Amus bisòngiu de un’istandard?

Apo impreadu s’istandard gràficu isperimentale de sa Regione, sa LSC. Est una norma chi impreo a s’ispissu cando iscrio ca li dat autoridade a sa limba. Apo impreadu sa limba sarda comuna ca oramai connosco bene sas règulas e ca, a pàrrere meu, aunit totu su sardu sena lu partzire cun làcanas o barrieras. Si andamus a bìdere sunt sas matessi làcanas chi partzint sa conca de sos sardos. Ma non nche chèrgio intrare in chistiones de polìtica linguìstica.

Su chi devimus cumprèndere est su fatu chi in unas cantas situatziones dislindadas devimus impreare unu tzertu tipu de forma. Ca, si bi pensamus, s’impreu de cada die de una limba est diferente dae s’impreu professionale. In su sensu chi pro iscrìere una lìtera a un’amigu devo impreare unu lèssicu ispetzìficu, chi est diferente dae su lèssicu chi potzo impreare pro faeddare de informàtica o de meighina. Custu càpitat in totu sas limbas.

B’at pagos pretzedentes de tesi iscrita in sardu. Escluende su problema de sa cumpetèntzia, sa cantidade minore est pro tene unu problema mescamente burocràticu o est unu problema de birgòngia?

Ite dias cussigiare a sos istudiantes chi tenent una mesa intentzione de iscrìere sa tesi issoro in carchi limba de Sardigna? A pàrrere meu est siat unu problema de birgòngia e siat unu problema de abitùdine a s’impreu. Sa gente no l’ischit nemmancu cale est s’iter burocràticu pro pòdere presentare una tesi in sardu. Duncas, si est, cussu est unu problema chi benit a pustis. Su fatu est chi semus postos male meda. Sos pitzinnos e sos giòvanos faeddant e iscrient petzi in italianu. Cando lu faghent in sardu timent a fàghere faddinas. Custa faina est unu deterrente mannu e tocat de la cumbàtere.

S’apellu meu andat a totu sos giòvanos chi si devent laureare. S’ispera est sa chi deo potza fàghere de esempru a medas. A fàghere una tesi in sardu o in una de sas limbas de minoria est una faina de importu mannu ca dat dinnidade a sa limba nostra.

Si calicunu chi at s’idea de fàghere unu traballu gosi mi cheret pregontare cussìgios apo a èssere a disponimentu pro li ghetare una manu de agiudu.

Filosofia in sardu

corronca

Su mastro de filosofia e istoria Giuseppe Corronca

Tue ses publichende s’istòria de sa filosofia otzidentale in su blog Limba Sarda 2.0. Comente t’est bènnida in conca custa bella idea e pro ite lu ses faghende?

Custa idea m’est bènnida a conca carchi annu a como. Su disìgiu fiat cussu de publicare unu manuale sintèticu de istoria de sa filosofia in sardu. Apo semper pensadu chi si unu cras su sardu at a intrare in s’iscola in manera istruturada, sos iscolanos ant a àere una aina pro istudiare una matèria de fundamentu comente sa filosofia. A dolu mannu dae parte de medas dotzentes e dirigentes iscolàsticos bi sunt galu pregiudìtzios pro s’impreu de una limba de minoria, cun sa cussighèntzia chi a bellu a bellu su sardu at a èssere semper prus relegadu a cuntestos informales e at a èssere faeddadu, iscritu e lèghidu semper prus pagu.

Custos chi sunt contra a s’impreu de su sardu in s’iscola e in s’universidade narant chi su sardu non andat bene pro allegare de argumentos iscientìficos ca mancant sas paràulas. Beru est?

No est beru. Sos chi afirmant chi su sardu no andat bene pro faeddare de argumentos iscientìficos forsis no ischint chi in sardu (comente in ogni limba de custu mundu) si podet faeddare de cale si siat cosa. Su mecanismu, pro su sardu, est su matessi de sas àteras limbas, né in prus né in mancu. Est acabadu su tempus de considerare su sardu una limba pro pastores, crabàrgios e gente de tzilleri o una “limba dialetale” de impreare petzi in cuntestos informales comente s’àmbitu familiare e amicale. In sardu si podet faeddare e iscrìere de totu. Sa duda prus frecuente de sos chi sustenint chi su sardu no est adatu pro chistionare de argumentos artos, rafinados e fintzas iscientìficos est chi non b’est unu vocabolàriu. E tando sas àteras limbas comente faghent? Dimandant in prèstitu paràulas dae àteras limbas. Bidu chi semus in tema, pro esempru sa paràula “filosofia” in sardu at a èssere “filosofia”, sena tzirconlocutziones. Bastat a cunfrontare custa e àteras paràulas cun sa matessi paràula in àteras limbas e su giogu est fatu. Sa cosa de importu  est cussa de non cunsiderare su sardu una limba fossilizada, antiga, ma una limba bia, dinàmica, atuale, sugeta  a mudòngios. Sos puristas imbetzes ant una visione “archeològica” de sa limba.

Comente ant a reagire sos istudiantes a unas  cantas de letziones in sardu?

Carchi annu a como m’est capitadu de fàghere una letzione in sardu subra de sa Sardigna Giuigale a istudiantes de unu litzeu clàssicu istatale. A su cumentzu apo notadu difidèntzia e mi so intèndidu unu extraterrestre chi chircaiat de espugnare sa rocaforte de sos istùdios clàssicos e de sa literadura italiana. Una borta chi apo ispiegadu ite est una limba de minoria, comente funtzionat e apo illustradu sas leges chi tutelant custas limbas, tando sos istudiantes  ant cumentzadu pagu a pagu a bìdere custu extraterrestre cun ogros prus umanos. No est fàtzile e sos pregiudìtzios e sas resistèntzias sunt galu medas, subra de totu in cuntestos tzitadinos. S’italianizatzione at pigadu logu e s’est impossessada de ogni àmbitu de sa sotziedade, tantu chi nos agatamus in una situatzione de dilalia, in ue s’italianu est impreadu in àmbitos formales e informales, mentras su sardu est impreadu petzi in cuntestos orales e familiares. S’ùnica manera pro essire dae custa situatzione est chi su sardu intret in s’iscola, in sas istitutziones e in sa sotziedade. Forsis at a èssere sa borta bona chi sos sardos non si ant a birgongiare  de faeddare sa limba issoro.

http://salimbasarda.net/